Între vis şi realitate

Povești, legende, mituri, toate îşi au scopul lor aici, mai mult sau mai puţin influienţabil asupra oamenilor. Dar te-ai gândit  vreodată, care este rolul nostru într-o asemenea poveste sau în acest film de lung metraj care noi îi spunem viaţă?

O vreme m-am tot gândit şi am aprofundat problema, am luat în considerare toţi factorii (cei vizibili şi cei ce nu pot fi văzuţi), dar singurul răspuns la care am ajuns este că noi, ca parte materială suntem nişte marionete legate cu sforile destinului şi dirijaţi de fiinţele cerului iar când una din sfori se rupe cădem pur şi simplu în partea mai puţin fericită iar când nu mai este ce să se rupă, lăsăm totul în urmă, nu mai contează cum sunt. Cât despre partea spirituală, renunţă la rolul primit pe acest sol şi va dobândi involuntar sarcina de a descărca toate acţiunile lui pe întregul parcurs al filmului.

Dar să revenim la început, fiecare dintre noi trebuie să ne aflăm intenţia şi motivul pentru care am ajuns să ne alegem acest statut primit fără voia noastră. Pe tot parcursul cercetării mi-am dat seama că toţi suntem obligaţi de a realiza o serie de fapte înainte de a ceda rolul obţinut.

Cum am ajuns la acestă concluzie? Simplu. Am încercat să-mi închei socotelile în această peliculă dar tot ce reuşeam era să mai schimb puţin macazul pe culoarea puternică a sensului vieţii, până într-o zi când, uitându-mă la amintirile ce mă însoţeau, realizasem că nu îmi îndeplinisem sarcinile împuse de la început.

Una din ele a fost să ajung la o vârstă considerabilă la care să am în palmares rezultate pe plan sportiv dar şi pe plan profesional. Îndeplinite!

Acum, dacă ar fi să încerc iar să renunţ la tot, nu ştiu dacă aş reuşi poate pentru că nu mi-aş fi îndeplinit sarcinile, lucru care poate m-ar descuraja puţin dar în acelaşi timp m-ar face curios să văd ce nu am reuşit să fac până acum. Dacă ar fi să am ca sarcină să strâng averi, singurul lucru care l-aş face este acela de a anula această îndatorire fiindcă ştiu ca eu nu am avut noroc la bogăţie şi decât să mă chinui o viaţă întreagă pentru aşa ceva, mai bine prefer să ajung să am soarta individului rău.

Am stabilit şi aceste detalii, dar totuşi mai este ceva. Ce este?! Eu aş spune banal; tu, poate ai spune că este imposibil, sunt flash-back-urile cunoscute de unii sau deja-vu, cum îi spun alţii. Sunt acele secvenţe ce simţi că le-ai mai trăit odată dar nu ştii când sau ai mai văzut acele imagini ce-ţi trec prin faţa ochilor dar nu ştii de unde provin. Se pare că la mine sunt din ce în ce mai frecvente şi nu-mi pare rău că le trăiesc pentru a doua oară fiincă mă pune pe gânduri dacă acele lucruri ce le-am văzut sunt făcute bine sau trebuie să iau o altă decizie în privinţa lor, şi uite aşa am aflat si rolul acestor deja-vu-uri.

Pentru un final culminant, am să las o întrebare cititorului care să-l pună pe gânduri şi să-şi spună propria opinie. Te-ai întrebat vreodată dacă tot ce simţi, dacă tot ceea ce mănânci, dacă tot ceea ce faci este real, şi nu este ceva virtual? Dificilă întrebare! Aşa este. Şi eu mă tot gândesc la acest lucru dar răspunsul adevărat pe care-l caut nu cred că se poate găsii aici, trebuie să explorăm lumea nevăzută de noi în această formă, ci este văzută numai de cei ce dimineaţa s-au trezit şi au oprit ceasul special lăsând în urmă totul vraişte atât în cuşca timpului dar şi în spiritul său ce o viaţă întreagă i-a fost alături.